(scroll down for Romanian version; for some reason I felt like this entry deserves a translation)
I guess this is what writers' block feels like. I’ve been staring at this screen for what
seems like hours… Pupils literally fixated on the small blinking bar that's urging me to start typing. Yet “the mind’s eye” is
restlessly wandering, flashing in about 30 places at once, fighting off a
cacophony of images and ideas, looking for that ONE place to start… To
no avail. The topic is the challenge. It’s all too familiar, yet
distant in the same time. Well known,
yet strangely foreign. The overlapping
images of what I remember as a kid, and what’s there today. And most of it not there anymore… Or at least
not how I remember it…
This is not my typical blog entry, where I share the
experiences of a place explored for the first time, or intending to help others
plan a similar trip. It’s much more
personal. This is mostly for me. And for future generations of my bloodline
that will want to peek into the past. And of
course, for anyone who’d want to follow these footsteps at some point. This is HOME!
 |
| The map of old Roman and Greek settlements in Dobrogea, an iconic mural near the City Hall |
I was born here, on the Black Sea coast. The oldest settlement in what is now Romania
(600 BC or so). It was called Tomis at
some point. Roman ruins are still
everywhere. And a lot of vestiges from
what was over time a very “Mediterranean” culture (Greeks accounted for 30% of
the population 150 years ago; Turks and Tartars for over a third; in fact,
Romanians were a minority up until the late 1850’s in this city). I grew up on the beach,
technically. Which is why I felt like a
fish out of water when I moved to Atlanta…
I spent the first 20 years of my life here. The house with the blue fence. Laura (my better half) lived a block away
(yeah, I didn’t have to travel far to find true love ;-). Up and down this street was our playground. Our soccer field. Tennis or volleyball court. Hide-and-seek. Hawks and doves. Nine stones.
You name it. We lived in a different
time. Communism made us go outside and
play. Interact. Socialize.
There was nothing on TV. One
channel, 3 hours a day, all communist propaganda. A bit more air time in the weekends, but same
content. So we were never “glued” to the
tube. We had no video games. We were outside from sun up to sun down. Having fun.
Misbehaving now and then. But
very happy.
 |
| ...courtesy of Google Maps... |
Everybody knew everybody. Everyone looked after us. It was a true community, very close knit. A neighbors’ door was always open. Always felt at home in a number of houses on the street. Today all of that is gone. Kids no longer play outside. Obesity at that age is a problem unheard of 25 years ago. Too much TV. Video games. Internet. And the streets are not safe (way too many cars, and plenty of idiots who drive too fast for the conditions). When I was growing up, I think there were no more than 3-4 cars on the entire block (they were a luxury during communist times). We could sometimes play an entire game of soccer without having to stop for a passing car. Now, there are at least 50 cars on the same block. All parked on the sidewalk. And a car passes by every other minute…
As for the houses…. Doors are not open any more. On the contrary. Fences have gotten taller. Large walls have been erected. Privacy screens are everywhere. And locks.
That sense of community no longer there.
Everyone seems to fend for themselves.
Score one for my childhood, for sure!
I’m not advocating things were better under the communist
regime. Far from it. But not all the changes that have occurred
since then have been positive… just pointing out some of the big gaps, that’s all…
The city has also changed.
Some for the better. Some,
not. Corruption (as in the rest of the
country) runs rampant (although there are signs of it “slowing down”). The mayor is [was, since a new guy is now in
position after Mazare’s 16 year reign] pretty much the head of the local
“mafia”. City funds are only allocated
to serve personal interests, while the metro area can use a serious
face-lift. All investments seem to go to
Mamaia – the flagship beach resort – where everything is uber-expensive, and
the beach season seems to last just a couple months (with most people just coming in
for the weekend). More on that further below…
The old town is just now starting to come back to life. When the communists took over, they
confiscated [ahem…”nationalized”] all personal properties. Now, after almost 3 decades, most have been
returned to their original owner. Or re-sold. But not all had the money to
restore them. Most fell in despair. Some are being remodeled. Progress is there, but a long way from finished. A couple buildings are precariously propped
up and seem like they could crumble any minute… While other look quite imposing
under fresh stucco and new coat of paint!
 |
| Ovid's Plaza & the Museum of National History and Archeology |
 |
| Contrasts.... |
 |
| "Cin Cin" |
 |
| "Mihai Eminescu" High School - Laura's Alma Mater |
 |
| "Trei Papuci" (Three Slippers) Beach |
 |
| The Port - 22nd in Europe by cargo tonnage (used to be in top 10) |
The Casino, once the jewel of the seaside promenade, is now a ruin dilapidating fast. The Art Nouveau edifice was the biggest of its kind in Romania back in 1910 when it was completed. I’ve had the fortune of visiting a couple of times. Attended a wedding there also. Today it’s being passed around from one government organization to another, but the steep price tag for renovations alone (in the neighborhood of $10 M) keeps everyone at bay. While this beauty continues to rust and fall apart, at least it looks like the mayor’s office has put some money in sprucing up the surrounding park and promenade. There’s promise after all…
 |
| The Casino looks grandiose from afar... |
 |
| ...the flaws more apparent as you approach... |
 |
| Eminescu & Micle |
 |
| The Promenade |
 |
| Love this sunset view! Credit to Radu Razvan Photography |
Just down around the bend, the “old” port has also been transformed. As a kid, I used to go fishing there. And swimming. Jumping off the pier and longingly admiring the older boys that were brave enough to jump off the top of the lighthouse (about 10 meters high). The only watercraft were a hand-full of run-down fishermen’s’ boats. Today, the lighthouse is gone. Lots of new boats and yachts in the marina. And at least a dozen restaurants and bars. Some quite good. Definitely recommend!
 |
| "Modern" Beach - a daily hangout 30+ years ago |
 |
| The old "Tomis" port and promenade at dusk |
 |
| The church where we got married and kids were baptized (St. Peter and Paul Cathedral) |
 |
| The Mosque (opened 1913) |
The rest of the city is dirty. Unkept.
Overcrowded. Markets, malls and
superstores are omnipresent. Cars everywhere, since there’s no parking. Heavy traffic. There used to be several electric tram lines
(clean and energy efficient). And
electric buses. Now they’re gone, for
some reason. With regular buses
polluting the streets everywhere. And at
least 5 times the number of cars the streets can handle. Driving in the city is really an adventure!
I recall bus line 14.
And trolley 44. Punching in the
bus ticket, or being on the lookout for the “ticket maid” that would kick you
off the bus, or write you a fine. Buses were
always packed, as very few people had cars. I can't recall how many times I rode "hanging" by the bar, since there were so many people that the doors wouldn't close, yet the driver kept going... What capacity? What safety concerns? Now there’s barely anyone riding public transportation any more (aside
from kids and older folk) …
 |
| FC Farul...oh, the memories... |
Another small note on Romanian sports in general: we used to be strong in several disciplines, but lack of funding and proper support have caused us to slowly disappear from the world stage. We were always in the top 3 in gymnastics (world and Olympic champions more than a couple times). Now, for the first time EVER, the national team did not even qualify for the Rio Olympics. And to think that 40 years ago Nadia was getting the first perfect 10! The soccer team – a penalty away from a World Cup semifinal in ’94 – is now regularly losing to the likes of Albania (no disrespect) and has no real stars to speak of. Same can be said for kayak, boxing, track and field, and so on. Women’s handball is the only sport that we can still be proud of… Again, not advocating for the communist regime, but sport was something taken seriously back then…
Enough of that. Let’s
get back to the topic…
Constanța has always been a “summer” place. Not much happening off season. Winters are mild, for the most part, but I
recall the shores frozen on a couple occasions.
Quite an eerie sight… Spring is always full of the anticipation of
another summer season. And the wonderful
aroma of linden flowers (the city’s full of them and the flowers make a
wonderful tea). The summer season is
shorter than it used to be. Schools end
late, then there’s exams, and technically anyone with kids has to wait until
the end of June for their vacation. By
late August, schools are back, and the tourists begin to thin out. Which means that all the local establishments
have 2 months and some change in which to recover their investments. It’s tough competition, if you ask me, but
it’s good for the consumer! I’ve seen
quality increase, service getting generally better, and a bigger focus on customer
service. Welcome to capitalism. Finally!
 |
| "The Castle" (built by Queen Maria in 1926) was once uber-exclusive. Abandoned today... |
Today it’s over-commercialized. But apparently the only one worth visiting on
the Romanian coast. Beach umbrellas
everywhere. Not cheap, but always
full. Bars at every 50 meters (or
less). Hotels on the beach. Also expensive (lots of Romanians prefer to
go vacation in Turkey, Croatia, Greece or other places, where it’s cheaper). Most of the older hotels haven’t seen major
repairs, outside of a fresh coat of paint, in ages. But some of the new ones are quite nice. Every spot of real estate is very expensive
to rent for the summer, so all the business fight aggressively for that quick
return on investment. It gets fairly
expensive. It also gets crowded. Good luck finding parking in the weekends
(that’s when the resort gets busy)
At the north end of the resort, there used to be a camping
spot. Still there, somewhat, but shrunk
considerably. Instead, tons of new
developments, residential apartments/rentals, hotels, as well as a string of mega-clubs
rivaling the best in Europe: Fratelli, Purobeach, Le GaGa, Ego, and so on. Bring a fat wallet!
Outside of Mamaia, there’s been little investment in all the other resorts down the coast. Saturn, Venus, Jupiter, Neptun and Olimp are light-years behind Mamaia (with small exceptions here and there). I hear Mera resort for example (in Venus) is nice, so there is hope! But my recent drive through the area didn’t reveal much in terms of “memorable”…
 |
| Mangalia |
Costinesti used to be the students’ hangout. Now, it’s gotten cheesy, dirty, and equally overcrowded. Most students on low budget head further south to Vama Veche, where I understand it’s very “wild”…
Just a couple kilometers north of there, a very pleasant
surprise: two seafood restaurants nested in a very rustic gulf: Golful
Pescarilor and Pescaria lui Matei. Both
supplied by the same guy (Matei) both serving whatever was caught fresh that
day, both highly recommended! The pike caviar: delish!
Change, as they say, is inevitable. In most cases is synonym with progress. It’s clearly happening in Constanța and the
nearby resorts. And with a less corrupt
local government all the changes would have been – undoubtedly – more positive
by now. But progress is clearly
there. In another 3 years or so (my
typical “pace” for revisiting) I’m hoping to find even more positives. Something tells me that the days of
plundering are [for the most part] gone.
Either there’s nothing to plunder any more (it’s been all done in the
last 25+ years) or there’s a certain [increased] level of fear associated with
the repercussions (since a lot of these “characters” have been brought to
justice for their crimes). It’s probably
a little bit of both, and in a weird way, that’s promising …
Small parenthesis as
my brain is staring to wander again; one second recalling positives, the next
fixating on disappointments, with uncontrollable thoughts of food - must be the lunch hour - in the background… Walking back down memory lane I wanted to enjoy a
glass of “braga” (also known as boza, a drink of fermented wheat, barley or
millet) and local bagels. I found “the
best” in town, but was saddened, as the drink tasted nothing like I was used
to, and the bagel [covrig] was tough, chewy and tasteless. I recall Cin-Cin: an old pizza spot I used to
frequent as a teenager. Still there, but
their specialty now is shawarma; best in town, allegedly. Tried it, and I can definitely attest to that. The local Dobrogea cheese pie is always a
delicious hit. I must have had at least
20 (which contributed to at least 2 extra ponds I brought back to the States). Ditto for the Şuberek (a fried delicious
Turkish dough pastry filled with minced meet, herbs and spices) which also
contributed another pound or so to my otherwise “girlish” figure. And then, of course, it’s the simple pleasure
that takes me all the way back to my [picky eater] childhood: tomatoes with fresh unsalted cheese (cow or
sheep); maybe a slice of onion and green peppers. I could eat that 3 times a day!
Parenthesis over, but now mouth is watering…
Despite all the positive changes, there are still kinks to
be worked out. Poverty is still an
issue, especially among retirees. Going
to the local farmers’ market was one of the most disheartening experiences,
watching old timers scrape every “penny” for a morsel of food, or begging for 1
leu (one quarter US) to buy a loaf of bread.
Medical services [state sponsored] are below par. Even the private clinics – despite the steep
prices – are lacking in both service and supplies. Yet there are
pharmacies everywhere, for in Romania it seems like everyone is
self-medicating, and there’s not always a need for a prescription! Must be a profitable business, since
pharmacies are literally at every
street corner…
 |
| "Bread" |
 |
| "Suns" |
Disclaimer: I can’t pretend to
have a deep understanding of what has changed here since I left. These are just “surface” observations. I don’t live this daily, and when I visit now
I’m just a tourist. A lot of the
problems that people are undoubtedly facing are irrelevant to me. I can only be a neutral observer at this point. I no longer have “skin in the game”. Yet despite all this, it’s still HOME. It will always be home, despite what address
shows on my ID, and will always love it here.
ALWAYS…
 |
| Most cities have a small sign to mark the entrance to the place. My hometown has this! Yup - a full-blown ship! |
A few links as promised (I am not affiliated with any of these; any content or copyrighted materials belong to the respective owners):
https://www.facebook.com/Litoralul-de-altadata-121866224527314/
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/mamaia-la-90-partea-iii-a.html
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/la-mamaia-partea-ii-1920-1940-sau-de-la.html
https://www.facebook.com/CONSTANTAIERISIAZI/
http://www.constantablog.net/
https://www.youtube.com/watch?v=bU2q8NYgtIw
https://www.youtube.com/watch?v=6u8EcgDh6IU&list=PLTI1oWQ9yIZloxRjQb3VyxKsESMrZFeHa
http://adevarul.ro/locale/constanta/fascinanta-poveste-cazinoului-constanta-cladirea-trei-fundatii-destramau-vieti-intr-o-clipita-zice-simbolul-orasului-bantuit-1_5506a956448e03c0fd9a9297/index.html#gallery_currentImage
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/constanta-ieri-si-azi-cladiri-emblematice-fotografiate-dupa-cateva-decenii-din-acelasi-unghi-galerie-foto-487025.html?imagini=1#scroll
https://en.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba
... and as a bonus, this guy is my favorite local photographer. Check out his pics: https://www.facebook.com/mihailescu.dan
... and the other entries from this summer's vacation: the Danube Delta and [some of] the Mountains
(Romanian version below)
* * * * * *
Cred că așa se manifestează o pană de idei. Stau cu ochii țintiți în acest ecran de ceva timp (ore în șir, se pare) … dar cu toate că pe din afară privirea apare pierdută undeva în neant, “ochiul minții” este într-o rătăcire neliniștită, părând sa fie în 30 de locuri de-o dată, luptând împotriva unei adevărate cacofonii de imagini și idei, în căutarea începutului firului de ață… și totul este în zadar. Totul este prea familiar, și îndepărtat în același timp. E intim, dar totodată străin. Se suprapun imaginile pe care mi le amintesc din copilarie cu realitatea de azi. Iar multe din acele imagini nici nu mai sunt acolo ... Sau cel puțin nu cum mi le amintesc eu ...
Acest articol pe blog-ul meu nu este tipic. Nu are darul de a împărtăși experiențe legate de un loc vizitat pentru prima dată, intenționind să ajute pe alții care planifică o excursie similară. Este mult mai personal. Este în primul rând, pentru mine. Și pentru generațiile viitoare din neamul meu în caz că vor dori să tragă cu ochiul în trecut. Și, desigur, pentru oricine ar vrea vrodată să urmeze acești pași. Este despre... ACASĂ!
|
| Harta iconica din Parcul Primariei |
întotdeauna ACASĂ. Este o mare parte din ceea ce ma definește, și este ceea ce-mi dă apreciere pentru ce am "obținut" sau am realizat (personal, profesional, spiritual, material, moral, etc.) este în egală masură ce am lăsat în urmă și ce-am luat cu mine în august '89, când am împachetat toată “averea personală” într-o valiză și m-am îmbarcat într-un zbor one-way peste Atlantic ... din acest motiv, fiecare întoarcere stârnește amintiri, emoții, revederi cu neamuri, prieteni, revizitează "vechiul" și dezvăluie o mulțime de "nou"…
M-am născut aici, pe coasta Marii Negre, cea mai veche așezare din actuala Românie (stabilită în jur de 600 BC). S-a numit Tomis la un moment dat. Ruinele Romane sunt încă peste tot. Și o mulțime de vestigii care atestă că de-a lungul timpului am avut o cultură foarte "Mediterană" (grecii au reprezentat 30% din populație în urmă cu 150 de ani, turcii și tătarii peste o treime; de fapt, românii erau minoritari până la sfârșitul anilor 1850). Am crescut "pe plajă", motiv pentru care m-am simțit ca un pește afară din apă când m-am mutat în Atlanta ...
Am petrecut primii 20 ani din viată aici. În casa cu gard albastru. Laura (jumătate mea mai buna) a crescut la nici 300 de metri pe aceeași stradă (deci, nu a trebuit să călătoresc prea departe pentru a găsi dragostea adevărată ;-). Această stradă a fost locul nostru de joacă. Terenul nostru de fotbal. De tenis sau de volei. V-aţi ascunselea. Ulii și porumbeii. Nouă pietre. Și-așa mai departe. Am crescut în alte timpuri. Comunismul ne-a făcut sa ieșim afară și să se jucăm. Ne-a făcut sa ne socializăm. Nu era nimic la televizor. Un singur canal, 3 ore pe zi, numai propagandă comunistă. Un pic mai mult de 3 ore în week-end, dar același conținut. Așa că noi nu au fost "lipiți" de ecranul TV. Nu am avut nici un joc video. Am fost afară de la răsărit pînă la apus. Distrându-ne. Din când în când făcând câte-o prostie sau două. Dar, foarte fericiti.
|
| ...courtesy of Google Maps... |
Toată lumea se cunoștea pe stradă și în cartier. Toată lumea avea grijă de noi într-un mod colectiv. A fost o adevărată comunitate, foarte bine închegată. Ușa vecinilor a fost întotdeauna deschisă. Întotdeauna m-am simțit ca acasă la multi dintre vecinii de pe stradă. Astăzi totul s-a schimbat. Copiii nu se mai joacă afară. Obezitatea la copii este o problemă pe care nimeni nu o anticipa acum 25 de ani. Prea mult TV. Jocuri video. Internet. Și străzile sunt periculoase (prea multe mașini, și o mulțime de idioți care conduc mult prea repede). Când eram copil, cred că nu erau mai mult de 3-4 mașini pe întregul bloc de stradă (au fost un lux în vremuri comuniste). Puteam juca, uneori, un întreg joc de fotbal, fără a fi nevoie să ne oprim pentru o mașină care trecea. Acum, sunt cel puțin 50 de mașini pe aceeași stradă. Toate parcate pe trotuar. Iar pe stradă trece una la fiecare minut ...
În ceea ce privește casele .... Ușile nu mai sunt deschise. Dimpotrivă. Gardurile au devenit mai înalte. Ziduri mari au fost ridicate. Nu se mai vede în curte, că toată lumea a pus tablă sau plexiglas. Și încuietori. Sentimentul de comunitate a dispărut. Toată lumea pare să se fi “încuiat” într-un cocon privat. 1-0 pentru copilaria mea!
Bine-înțeles, nu susțin că lucrurile au fost mai bune în timpul regimului comunist. Departe de mine ideea. Dar nu toate schimbările care au avut loc de atunci au fost pozitive ... eu încerc numai să subliniez unele dintre lacunele mari ...
Orașul de asemenea s-a schimbat. Și-n bine, și-n rău. Corupția (ca și în restul țării) e în amploare (deși există oarecare semne de “încetineală"). Primarul este [a fost de fapt, din moment ce Făgădau este acum în post după 16 ani de domnie a lui Mazăre] capul "mafiei" locale. Fondurile sunt folosite pentru a servi intereselor personale, în timp ce orașul ar putea beneficia de ceva îmbunătățiri. Toate investițiile par să meargă la Mamaia, unde totul este foarte scump, iar sezonul durează doar două (maxim trei) luni (cei mai mulți oameni vin doar pentru week-end, oricum). Voi continua ideea asta mai jos ...
Orașul vechi abia acum începe să se întoarcă la viață. Când comuniștii au venit la putere, au confiscat [ahem ... "naționalizat"] toate proprietățile personale. Acum, după aproape 3 decenii, cele mai multe au fost returnate proprietarilor originali. Sau revândute. Dar nu toți au avut bani pentru a le restaura. Cele mai multe au căzut deznădejdii. Unele sunt în curs de remodelat. Sunt semne de progres, dar drumul e abia la început. Câteva clădiri sunt precar sprijinite și par că s-ar putea prăbuși în orice minut ... În timp ce altele arată destul de impunător sub un stucco proaspăt și un strat nou de vopsea!
|
| Piata Ovidiu & Museul National de Istorie |
|
| Contraste.... |
|
| "Cin Cin" |
|
| Liceul "Mihai Eminescu" |
|
| Plaja "Trei Papuci" |
|
| Portul - al 22-lea in Europa (a fost odată in top 10) |
Cazino-ul, odinioară bijuteria promenadei de pe litoral, este acum o ruină care se descompune rapid. Minunatul edificiu Art Nouveau a fost cel mai mare de acest gen din România în 1910, când a fost terminat. Am avut norocul de a-l vizita de câteva ori. Am fost și la o nuntă acolo. Astăzi pare să fie pasat de la o organizație guvernamentală la alta, dar nimeni nu vrea să ia inițiativa de a-l renova (suma necesară, estimată undeva la $10M este un impediment). În timp ce această frumusețe continuă să ruginească și să “putrezească”, cel puțin se pare că primăria a investit ceva bani în amenajarea falezei și a parcul din jur. Deci se poate ...
|
| Casino-ul arată grandios de departe... |
|
| ...dar deteriorarea este aparentă cu cât te apropii... |
|
| Eminescu & Micle |
|
| Promenada |
|
| Ce apus frumos! Credit lui Radu Razvan Photography |
Putin mai jos pe faleză, portul "vechi" a fost și el transformat. Când eram mic, mergeam aici la pescuit. Și la înot. Săream de pe dig și admiram cu jind băieții mai mari, care aveau curajul sa sară de sus de pe far (cam 10 metri înălțime). Singurele ambarcațiuni erau câteva bărci de pescari dărăpănate. Astăzi, farul nu mai e acolo. Sunt o mulțime de bărci noi și iahturi în port. Și, cel puțin o duzină de restaurante și baruri. Unele destul de bune. Chiar recomandate!
|
| Plaja "Modern" - unde mergeam zilnic acu' 30+ de ani... |
|
| Portul "Tomis" si promenada la apus |
Pentru împătimiții de istorie există o mulțime de lucruri de văzut. Ruinele așezării Romane vechi. Mozaicul Roman (secolul al 4-lea AD). Statuia lui Ovidiu (poet Roman exilat aici). Farul Genovez (circa 1860). Muzeul de istorie și cel maritim. Vreo doua moschei de la începutul secolului al 19-lea. Biserica unde ne-am căsătorit este încă acolo; acum e catedrală. Și multe dintre clădirile vechi ale orașului, care datează de la mijlocul anilor 1800. Eu cu sigurantă nu am apreciat astea când eram mic... ...
|
| Biserica unde ne-am casatorit și-am botezat copii (Catedrala Sf. Petru și Pavel) |
Orașul vechi are mult “caracter” și prezintă semne clare de ameliorare. Au aparut mici cafenele și restaurante pe străzile înguste placate cu pietre. Cred că mai durează încă 10 ani până putem rivaliza alte orașe vechi de pe coasta Mediteraneană. Ar fi fost mai rapid dacă politicienii locali (primarul și cohortele sale), nu și-ar fi burdușit buzunarele lor mai întâi. Partea buna e că cei mai multi dintre ei sunt deja la închisoare sau în curs de investigare. Sincer, 20 de ani prea târziu pentru astfel de acțiuni penale ...
Restul orașului este murdar. Neîngrijit. Supraaglomerat. Piețe, mall-uri și supermagazine peste tot. Mașinile pe trotuare și în spatii verzi, deoarece nu există parcări. Trafic la greu. Cândva au existat linii de tramvai și autobuze electrice. Au dispărut. Acum sunt autobuze pe petrol care poluează străzile. Și, cel puțin de 5 ori mai multe mașini raportat la capacitate. Condusul în oraș este într-adevăr o aventură. Una foarte stresantă!
Îmi amintesc linia de autobuz 14. Și troleibuzul 44. Compostarea biletului, sau fiind cu ochii în patru după taxatoare ca să nu ne prindă fără bilet. Erau totdeauna aglomerate; foarte puțini oameni aveau mașini. Acum nu mai folosesc multi transportul în comun (în afară de copii și bătrâni) ...
|
| ...a fost odată... |
fotbal. Soccer îi spun unii. Probabil că am început să joc imediat ce am făcut primii pași. Am avut talent (și modestie, în mod clar ;-)). Dar, nu prea multă ambiție. Sau antrenori care să-și dea interesul. Mi-a plăcut să joc. Mi-a plăcut la fel de mult să fiu spectator. Pe vremea mea clubul local (Farul) aduna până la 15-18.000 oameni în tribune, mai ales când lupta pentru promovarea în prima divizie. Chiar si 20.000 la meciurile tari din divizia A. Hagi (cel mai bun jucător român vreodată) a fost produsul acestui club. Punctul culminant al fiecărei săptămâni era sa merg duminica la stadion. Astăzi, Farul a promovat recent din divizia 3, și dacă adună câteva sute de oameni la un meci, e minune. Destul de dezamăgitor, considerând ca suntem a doua metropolă (ca mărime) din țară. (Echipa lui Hagi - Viitorul – în schimb, a avut rezultate destul de bune în ultima campanie a diviziei A). Deci 2-0 pentru copilăria mea "privilegiată".
O mică paranteză privind sportul românesc în general: am fost odată puternici în mai multe discipline, dar lipsa de finanțare și de sprijin adecvat au contribuit la dispariția treptată din scena sportivă mondială. Noi am fost întotdeauna în top 3 în gimnastică (campioane mondiale și olimpice de câteva ori). Acum, pentru prima dată, echipa națională nici măcar nu s-a calificat pentru Jocurile Olimpice de la Rio. Și când te gândești că acum 40 de ani, Nadia obținea primul 10 perfect! Echipa de fotbal – la un foarte mic pas de semifinală la Mondialele din '94 - acum pierde în mod regulat cu …de-alde Albania și duce o lipsa totală de “valori”. Același lucru se poate spune pentru caiac, box, atletism, și așa mai departe. Handbalul feminin este singurul sport cu care încă ne mai putem mândri ... Din nou, nu pledez pentru regimul comunist, dar pe acele vremuri sportul se lua în serios ...
Destul cu asta. Hai să revenim la subiect ...
Constanța a fost întotdeauna un loc de "vară". Nu se întâmplă prea multe aici în afara sezonului. Iernile sunt blânde, de regulă, dar îmi amintesc malurile mării înghețate de câteva ori. O priveliște destul de stranie ... Primăvara este întotdeauna plină de anticiparea unui alt sezon de vară, și de minunata aromă a florilor de tei. Sezonul estival s-a scurtat. Școlile se încheie mai târziu, se dau și examenele, asa ca cei cu copii trebuie să aștepte până la sfârșitul lunii iunie pentru a veni la mare. Totul se cam termină pe la sfârșitul lui august; școlile încep din nou, iar turiștii se răresc. Asta înseamnă că toate chioșcurile, barurile, hotelurile și restaurantele au 2 luni și ceva în care să-și recupereze investițiile. Este o concurență dură, de care beneficiază consumatorii (sau cel puțin așa ar trebui)! Am observat o creștere a calității serviciilor, în general, și un accent mai mare pus pe atenția acordata clientului. Bine a-ți venit în capitalism. În sfârșit!
|
| Castelul (construit de Regina Maria in 1926) era pe vremuri foarte "select". Astazi e abandonat... |
Astăzi Mamaia este supra-comercializată. Dar, se pare că e singura care merita vizitată pe litoralul Românesc. Umbrele de plaja peste tot. Nu ieftine, dar întotdeauna pline. Baruri la fiecare 50 de metri (sau mai puțin). Hoteluri pe plajă. De asemenea scumpe (o mulțime de români preferă să meargă în concediu în Turcia, Croația, Grecia sau în alte locuri; este mai ieftin). Multe din hotelurile mai vechi nu au văzut reparații majore, în afara unui strat proaspăt de vopsea. Dar cele noi sunt destul de frumoase. Fiecare bucata de plajă (sau de lângă plajă) este foarte scumpă de închiriat peste vară, așa că toate “serviciile” luptă agresiv pentru o recuperare rapidă a investiției. Asta ridică preturile. Cu toate acestea, este aglomerat, mai ales în weekend. Mult noroc sa găsești o parcare…
La capătul de nord al stațiunii, a fost cândva un loc de camping. Încă mai există, dar este redus considerabil. În schimb, se construieste din plin: apartamente rezidențiale, hoteluri, precum și un șir de mega-cluburi rivalizând cele mai mari din Europa: Fratelli, Purobeach, Le GaGa, Ego, și așa mai departe. Adu-ți un portofel gros!
În afară de Mamaia, s-a investit puțin în toate celelalte stațiuni de pe coastă. Saturn, Venus, Jupiter, Neptun și Olimp sunt ani-lumină în urmă (cu mici excepții, ici și colo). Am auzit, de exemplu, că hotelul Mera (în Venus) este frumos și serviciile sunt pe masură, deci există speranțe! Dar, trecând recent cu mașina prin zonă, nu am înregistrat nimic "memorabil" ...
|
| Mangalia |
Costinești a fost cândva zona studenților. Acum, a devenit “ieftin”, murdar, și la fel de supra-aglomerat. Cei mai mulți studenți cu buget redus merg la Vama Veche, unde am înțeles că e foarte "sălbatic" ...
Eforie (Nord și Sud) au văzut de asemenea o mulțime de modificări recente (probabil ajutați de faptul că sunt aproape de oraș). Hotel Minerva (primul loc de muncă al Laurei, la recepție) este încă acolo, în toată măreția lui de două stele ;-)
La doar câțiva kilometri spre nord, o surpriză foarte plăcută: două restaurante cu profil pescăresc, cuibărite într-un golf foarte rustic: Golful Pescarilor și Pescăria lui Matei. Ambele furnizate de același tip (Matei), ambele servind tot ce-a fost prins proaspăt în ziua aceea. Le recomand din plin!
Fac o mica paranteză, că mi-a luat-o razna creierul din nou; trece de la o extremă la alta, când pe gânduri pozitive, amintiri plăcute, când pe [mici] dezamăgiri, și în același timp, puțin înfometat (e ora prânzului)… Depanând șirul amintirilor, mi-a fost dor de un pahar de "bragă" (o băutură de grâu fermentat, orz sau mei, cunoscută și sub numele de Boza) și covrigi calzi. Am fost îndrumat către "cel mai bun" din oraș, dar am fost dezamăgit; braga nici n-am putut s-o beau (rea de tot), iar covrigul a fost rece, greu de mestecat, fad și fără gust. Îmi amintesc de pizzeria Cin-Cin, unde mergeam des o dată. E încă acolo, dar acum specialitatea lor este shawarma; cea mai bună în oraș, se spune. Și e adevărat! Plăcinta cu brânză Dobrogeană este un deliciu local. Cred că am mâncat cel puțin 20 (contribuind la cele 2 kg suplimentare pe care le-am adus înapoi în State). Idem pentru șuberec (un deliciu turcesc), care a contribuit de asemenea la alterarea figurii mele dealtfel "feciorelnice". Și apoi, desigur, plăcerea simplă, care mă transpune în copilaria mea de mâncător pretențios: roșii cu brânză proaspătă nesărata (vacă sau oaie); poate o felie de ceapă și ardei verde. Aș putea mânca asta de 3 ori pe zi!
Gata cu paranteza, dar acum îmi ploua-n gură...
În ciuda tuturor schimbărilor pozitive, există încă lucruri de îndreptat. Sărăcia este încă o problemă, mai ales printre pensionari. Piață locală a fost una dintre experiențele cele mai descurajatoare, văzând cum bătrânii “întind” fiecare leu, sau te roagă sa-i ajuți ca să-și cumpere o pâine. Servicii medicale [cele de stat mai ales] sunt sub standard. Chiar și clinicile private - în ciuda prețurilor abrupte - sunt deficiente. Cu toate acestea, există farmacii peste tot; se pare că toată lumea se auto-administreaza, și nu este întotdeauna nevoie de o rețetă! Trebuie să fie o afacere profitabilă, din moment ce farmaciile sunt literalmente la fiecare colț de stradă...
|
| "Pâine" |
|
| "Sori" |
Notă: Nu pot pretinde că am o înțelegere profundă la ceea ce s-a schimbat aici de când am plecat. Acestea sunt doar observații de "suprafață". Eu nu trăiesc asta zi cu zi, iar când vizitez, sunt doar un turist. O mulțime de probleme cu care oamenii fără indoială se confruntă, sunt irelevante pentru mine. Eu pot fi doar un observator neutru. Nu mai am "pielea în joc". Totuși, aici este încă ACASĂ. Va fi întotdeauna ACASĂ, în ciuda faptului ca ID-ul meu arată altă adresă. Inima mea va fi întotdeauna aici.
ÎNTOTDEAUNA…
Ceva link-uri, așa cum am promis (Eu nu sunt afiliat cu nici una dintre aceste site-uri; conținutul și drepturile de autor aparțin proprietarilor de site respectivi):
https://www.facebook.com/Litoralul-de-altadata-121866224527314/
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/mamaia-la-90-partea-iii-a.html
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/la-mamaia-partea-ii-1920-1940-sau-de-la.html
https://www.facebook.com/CONSTANTAIERISIAZI/
http://www.constantablog.net/
https://www.youtube.com/watch?v=bU2q8NYgtIw
https://www.youtube.com/watch?v=6u8EcgDh6IU&list=PLTI1oWQ9yIZloxRjQb3VyxKsESMrZFeHa
http://adevarul.ro/locale/constanta/fascinanta-poveste-cazinoului-constanta-cladirea-trei-fundatii-destramau-vieti-intr-o-clipita-zice-simbolul-orasului-bantuit-1_5506a956448e03c0fd9a9297/index.html#gallery_currentImage
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/constanta-ieri-si-azi-cladiri-emblematice-fotografiate-dupa-cateva-decenii-din-acelasi-unghi-galerie-foto-487025.html?imagini=1#scroll
https://en.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba
... iar ca bonus, dânsul este fotograful meu local preferat: https://www.facebook.com/mihailescu.dan
Ceva link-uri, așa cum am promis (Eu nu sunt afiliat cu nici una dintre aceste site-uri; conținutul și drepturile de autor aparțin proprietarilor de site respectivi):
https://www.facebook.com/Litoralul-de-altadata-121866224527314/
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/mamaia-la-90-partea-iii-a.html
http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/2012/08/la-mamaia-partea-ii-1920-1940-sau-de-la.html
https://www.facebook.com/CONSTANTAIERISIAZI/
http://www.constantablog.net/
https://www.youtube.com/watch?v=bU2q8NYgtIw
https://www.youtube.com/watch?v=6u8EcgDh6IU&list=PLTI1oWQ9yIZloxRjQb3VyxKsESMrZFeHa
http://adevarul.ro/locale/constanta/fascinanta-poveste-cazinoului-constanta-cladirea-trei-fundatii-destramau-vieti-intr-o-clipita-zice-simbolul-orasului-bantuit-1_5506a956448e03c0fd9a9297/index.html#gallery_currentImage
http://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/constanta-ieri-si-azi-cladiri-emblematice-fotografiate-dupa-cateva-decenii-din-acelasi-unghi-galerie-foto-487025.html?imagini=1#scroll
https://en.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba
... iar ca bonus, dânsul este fotograful meu local preferat: https://www.facebook.com/mihailescu.dan
No comments:
Post a Comment