Adrian Paunescu - Ruga pentru parinti (Prayer for Parents)

In cinstea unui mare poet si scriitor care a adus fericire tinerilor din Romania in timpuri comuniste... Va continua sa traiasca in inimile noastre alaturi de marii nostri scriitori...

Homage to a great writer and poet who brought a ray of hope to the youth in communist Romania.  Will surely live among the greats into eternity...

Saru'-mina Adriane!  Eternal gratitude!

Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning. Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi. E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviţi asa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu. Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea.

Mysterious and  tranquil, Finishing their earthly role, Fading bodies leave the soul, Our dear parents, falling ill. Dear Lord, please bring them back For their life was harsh and crass, Make ‘em young, younger than us, And this time, cut them some slack. For the ones who gave us life Do something, pass a decree Slow them down, or even, maybe Start anew, with much less strife. They have paid with their own lives For their children’s many ills, God, don’t make us read their wills Let them be husbands and wives. Take a look at how they go, Take a look at how they fade, Candles in a gowk’s hotbed, Like they’re silent, like they’re snow Full of suffering and sickness We all end up as dirt, Yet, while we are still on earth, Shower your folks with kindness. Separation’s getting hard Our lives, heavy with qualm, I am grateful, dear dad, I am grateful, dear mom. Why you look at me like this, Dear daughter, dear son, One day I’ll be the one you’ll miss One day it will be my turn. I am grateful, dear dad, I am grateful, dear mom. So long, my son, So long, my little girl, My dad, my son, My mom, my little girl.

Toparceanu - Balada unui greier mic (The Ballad of a Small Cricket)

Dear childhood memories to most of us... and so appropriate with winter knocking on the door...

Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipeşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai… Şi cum vine de la munte, Blestemând Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni… Doar pe coastă, la urcuş, Din căsuţa lui de humă A ieşit un greieruş, Negru, mic, muiat în tuş Şi pe-aripi pudrat cu brumă: - Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, Şi-apoi umple lumea toată Că m-am dus şi i-am cerut… Dar de-acuş, Zise el cu glas sfârşit Ridicând un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit… Cri-cri-cri, Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit!

Over barren, shriveling hills, ‘Cross tattered, empty plains, Dark Autumn, murk and fearsome, To lay bedlam hath come. Skinny, long and crazy-set, Christening the nature wet With a hefty laurels wad, - Madly shaking it in threat As she wastefully unweaves Fanning harmful, harsh and bold Frigid rains, Dying leaves Slushy mist, The common cold… As from the mountain down she scurries, All-out cursin’, Tears flowin’, All the thistle in the valleys Head off into sheltered nooks, While the briars on the glen Harried greet her down the alleys Bowing heads and hiding looks… Yet on the climb, up on the cliff, Comes out from his clay hut A tiny cricket, small and stiff, With frosty wings, looking as if In black ink was besot: Chirr-chirr-chirr, Gray Autumn brrr, Didn’t think you’d show up, lass Not before the ol’ Christ mass, So at least I could amass Whatsoever tiny grain, So I don’t go beg to borrow From the neighbor ant in vain, For she never gives me none, Yet the whole world knows I’ve gone To her house again to wallow… Yet, by now it is all moot, He admits with faded breath Gently lifting up his foot, It’s over; the end is set… Chirr-chirr-chirr Gloom Autumn brrr, I am tiny and upset!