Toparceanu - Balada unui greier mic (The Ballad of a Small Cricket)

Dear childhood memories to most of us... and so appropriate with winter knocking on the door...

Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipeşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai… Şi cum vine de la munte, Blestemând Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni… Doar pe coastă, la urcuş, Din căsuţa lui de humă A ieşit un greieruş, Negru, mic, muiat în tuş Şi pe-aripi pudrat cu brumă: - Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi’ndcă nu-mi dă niciodată, Şi-apoi umple lumea toată Că m-am dus şi i-am cerut… Dar de-acuş, Zise el cu glas sfârşit Ridicând un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit… Cri-cri-cri, Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit!

Over barren, shriveling hills, ‘Cross tattered, empty plains, Dark Autumn, murk and fearsome, To lay bedlam hath come. Skinny, long and crazy-set, Christening the nature wet With a hefty laurels wad, - Madly shaking it in threat As she wastefully unweaves Fanning harmful, harsh and bold Frigid rains, Dying leaves Slushy mist, The common cold… As from the mountain down she scurries, All-out cursin’, Tears flowin’, All the thistle in the valleys Head off into sheltered nooks, While the briars on the glen Harried greet her down the alleys Bowing heads and hiding looks… Yet on the climb, up on the cliff, Comes out from his clay hut A tiny cricket, small and stiff, With frosty wings, looking as if In black ink was besot: Chirr-chirr-chirr, Gray Autumn brrr, Didn’t think you’d show up, lass Not before the ol’ Christ mass, So at least I could amass Whatsoever tiny grain, So I don’t go beg to borrow From the neighbor ant in vain, For she never gives me none, Yet the whole world knows I’ve gone To her house again to wallow… Yet, by now it is all moot, He admits with faded breath Gently lifting up his foot, It’s over; the end is set… Chirr-chirr-chirr Gloom Autumn brrr, I am tiny and upset!